aparatidrepturile

Data: 24 august 2009

Imediat dupa revoltele mineresti anticomuniste din august 1977 si dupa expulzarea mea din Valea Jiului, acest edificiu, Primaria Petrosani, a fost locul unde vremelnici politruci comunistoizi si pulifrici asijderea, stransi uniti „in ganduri si simtiri”, schelaiau, nechezau si se scremeau pana la rupere de boase pentru a gasi ceva care sa-l gadile la minte si la coite pe „carmaciul” gangavit, dupa plezneala minereasca, la propriu si figurat, pe care o suferise la data de 3 august 1977, poarta nr. 2 a minei din Lupeni. Si au gasit: i-au acordat lui Ceausescu Nicolae „inalta distictie” de „miner de onoare al Vaii Jiului”. Revoltatii? Ei bine, minerii revoltati au primit si ei ceva din partea acelorasi politruci si pulifrici. Ce anume? Cum ce anume? Etichete, asta au primit revoltatii mineri anticomunisti: derbedei , betivi, huligani, scandalagii, lenesi. Lucrurile au fost limpezite, si linistite repede: „carmaciul” a plecat „onorat” si asigurat de politrucii si pulifricii locali ca minerii revoltati vor fi identificati si dati in seama „bratului inarmat al partidului comunist”, Securitatea. Si uite asa, ani de zile, pana in decembrie 1989, Valea Jiului s-a leganat pe valuri rosii-sangerii, de la „tarii cat mai mult carbune” si „raportam cu mandrie proletara” la „stima noastra si mandria, Ceausescu Romania” si „Nicolae Ceausescu – intaiul barbat al tarii”.
In decembrie 1989, atunci cand „minerul de onoare al Vaii Jiului” s-a prabusit pe spate sub gloantele „revolutionare”, politrucii si pulifricii comunistoizi din prima linie a Vaii Jiului, usurati si multumiti ca au scapat cu viata, au cedat repede locul fartatilor lor din liniile doi si trei – fartati tot atat de parsivi si naraviti in rele dar infinit mai diabolici in arta camelionismului, de la rosii-sangerii la rosii-portocalii si cu eticheta de democrati, cu voie de la „elita revolutionara”.
De atunci, din decembrie 1989, au trecut 20 de ani – ani de jale si teroare in viata minerimii Vaii Jiului: manipulari grosolane cu consecinte singeroase, mineriade, disponibilizari, biruri cat cuprinde, mine inchise, pribegii in lumea larga, cersetorie, cautari in gunoaie, pierderea drepturilor istorice, batjocora, umilinta etc etc etc.
Pe de alta parte, vremelnicii „democrati” politruci si pulifrici din aceeasi Primarie Petrosani a ultimilor 20 de ani, la fel ca predecesorii lor si mereu cu buzunarele pline, au purces si ei la schelalaituri, nechezaturi si scremuturi pentru a gasi ceva care sa le asigure legitimitatea si nemurirea de muritori in analele aceleasi primarii din Petrosani. Si au gasit: „cetatean de onoare”, acordat NU dupa principii si criterii de ONOARE, ci dupa interese de conjunctura, aduceri de beneficii de imagine si chiar nostalgii comunistoide, ca si politrucii comunistoizi s-au gandit la binele minerului Vaii Jiului, nu-i asa? Singura diferenta in acordarea titllurilor de „cetatean de onoare” a fost ceremonia acordarii acestor titluri. De pilda, in cazul Majestatii Sale Regele Mihai, atmosfera a fost sumbra si parca marcata de regrete si antipatii. Nu acelasi lucru s-a intamplat in cazul lui Ion Popescu, vechi politruc comunistoid al Vaii Jiului (inca din anul 1988) si proaspatul „cetatean de onoare” al Petrosaniului, de sambata, 22 august 2009. Ce mai agitatie comunistoida, veche si noua, ce cuvantari si angajamente (de la municipii si pan’la judet), ce mai unitate „in ganduri si simtiri” (de, ca pe vremuri), cata aducere aminte nostalgica, cata recunostinta sindicalistilor-sefi comunistoizi (Petru Barb-ultimul sindicalist sef al „muncipului” Petrosani, inainte de 1989, de exemplu), cata spalare de pacate a fostilor lideri de sindicat ai LSM”VJ”, cate regrete dupa vremea fostului UGSR (stiti care, „cureaua” aia de transmisie ... dintre si.... intre), ce mai veselie si ce mai dezmaturi, cred, in locuri ferite de ochii imfometatilor Vaii Plangerii.
Acum, cu acordarea titlului de „cetatean de onoare” lui Ion Popescu, sa te tii mandrie si onoare petrosaneana si SPERANTA CAT CUPRINDE, cu acest Ion Popescu, alfa si omega care a facut, face si va face si desface „tot ce este necesar” pentru Valea Jiului.
La asa „cetatean de onoare” asa „veceu de onoare – Primaria Petrosani”.
Si Valea Jiului? Valea Jiului, ramane aceeasi Vale rosie-sangerie cu un acut statut de Vale a Plangerii. Intrebare: pana cand?

Constantin Dobre

Piczo